Simplul act de a face bine

In cadrul celei mai recente calatorii pe care am intreprins-o prin Europa, m-am confruntat cu o situatie care cred ca merita discutata aici pe blog. Era vineri seara in jurul orei 8, eram in Stuttgart si cautam cazare.

Am fost pe la 3 youth hostels dar toate erau pline, asa ca m-am hotarat sa merg la nimereala. Ajungand in centru, am trecut pe langa catedrala catolica din Stuttgart. Aveau un avizier cu tot felul de programe pentru enoriasi, activitati religioase, si bineinteles niste numere de telefon. Stiind ca in general, mai ales in orasele universitare, exista camine pentru studenti gestionate de catre biserica, m-am gandit sa sun la cele 4 numere de contact (inclusiv unul de mobil) in ideea de a intreba macar daca au vreo camera libera contra cost, pentru o noapte. Si sun. Si sun din nou. Si incerc pe rand toate cele 4 numere de telefon. Si nu raspunde nimeni. Imi incolteste un gand in minte care incetisor incepe sa prinda contur.

Eram la Munchen cu 3 prieteni. Ajungem in fata unei catedrale care tocmai se inchidea. I-am rugat pe distinsii inchizatori de biserica, sa ne dea si noua voie 2 minute sa vizitam un pic inainte sa inchida. Ne-au spus ca nu se poate si au inchis. N-am putut sa ma abtin fara sa le strig: “What would Jesus say?!”

Si gandul care mi-a incoltit in minte la Stuttgart am inceput sa-l vad foarte clar. Nu vreau sa emit judecati de valoare asupra unei biserici sau alteia. Nu este domeniul meu de expertiza. Dar… Idealurile pe care le propune biserica (oricare ar fi ea) sunt extrem de frumoase si nobile. De admirat. Dar le aplica cineva? Forma este foarte frumoasa, dar pare lipstita total de continut.

Toate aceste evenimente au avut loc dupa ce participasem timp de o saptamana la - Albert Schweitzer Summer School, “Reverence for life”. Schweitzer a fost teolog (tatal sau era chiar parohul satului sau natal) si medic. A vrut sa mearga misionar in Africa. A scris unei congregatii care avea actiuni de caritate in Africa, sa se ofere ca voluntar dar raspunsul a fost tergiversat si refuzat. Asa ca s-a inscris la medicina, a absolvit facultatea si astfel a reusit sa mearga in calitate de doctor. Schweitzer a reusit sa faca bine, sa ajute milioane de oameni, fara sa faca parte dintr-o doctrina bisericeasca, fara sa aibe pretentia de a fi canonizat de vreo biserica, fara sa se aseze pe un piedestal. A dezvoltat atat prin exemplul sau de viata cat si prin numeroasele sale scrieri conceptul reverentei pentru viata. Viata sub toate formele ei.

What would Jesus say la actuala forma a bisericii? Este frumos sa mergi la biserica in mod regulat, dar daca ai nevoie de o mana de ajutor concret in afara orelor de program de la biserica, la cine apelezi? God? Preotii si God lucreaza cu schimbul? Asta inseamna ca atunci cand lucreaza preotii, Dumnezeu nu lucreaza? Cunosc foarte multi oameni minunati, care fac fapte bune concrete, palpabile in mod regulat, dar nu au nici un fel de tangenta cu biserica… deci vor arde in focul gheenei dupa moarte? Pentru ca n-au mers in timpul orelor de “lucru” al preotilor la biserica? Cineva a spus odata ca “L-am inchis pe Dumnezeu intr-o biserica pentru ca noi sa ne simtim liberi”… Asa o fi?